Buna seara! Numele meu este Diana si am 17 ani impliniti in iunie 2014.
Voi incepe prin a va spune despre ce este vorba, apoi voi pune intrebarile de rigoare.
Am o relatie cu un baiat major(19 ani) de aproximativ 2 ani, mai exact din ianuarie 2013. Ne intelegem foarte bine, am ajuns de-a lungul acestei perioade sa tinem extrem de mult unul la celalalt si avem foarte multe planuri de viitor impreuna. Daca stau sa ma gândesc mai bine, toate planurile mele de viitor il includ pe el, iar toate planurile lui de viitor ma includ pe mine.
Dupa o anumita perioada, am intretinut relatii sexuale, cu consimtamantul meu, bineinteles. Parintii mei au aflat si au facut un scandal-monstru si au amenintat ca se duc la politie(eu aveam deja 16 ani, eram constienta ca nu se poate intampla nimic, fiind totul cu acordul meu). Dupa multe rugaminti, discutii, certuri si altele, am ajuns la un acord: eu cu prietenul meu ne vom vedea doar in incinta apartamentului nostru(al parintilor mei, implicit si al meu) sub stricta lor supraveghere si vom inceta (teoretic) orice raport sexual pana la împlinirea varstei de 18 ani. Daca incalcam acest acord, pana la varsta de 18 ani ni se rupea orice legatura.
O perioada de timp ne-am vazut doar in locuinta noastra, apoi, treptat, parintii ne-au dat voie sa iesim la plimbare. Aveam perioade in care nu aveam voie sa ne vedem sau sa cominicam deloc, daca luam vreo nota sub 8 la scoala. Mi se lua telefonul, mi se taia accesul la internet si aveam voie sa ies neinsotita doar la liceu, sau altundeva doar cu parintii.
In multele perioade in care nu aveam voie sa ne vedem sau sa comunicam, ne vedeam pe ascuns si vorbeam cu ajutorul unor prietene.
Anul acesta, in februarie, am reluat legaturile sexuale(si eu, si el doream aceasta). Nedorind sa raman insarcinata, am fost la un medic care mi-a prescris anticonceptionale. Timp de 3 luni jumatate am luat pastilele respective, fara ca parintii mei sa stie. Intr-o seara, am fost neglijenta, si mama mea le-a gasit. Am incercat sa discut rational cu ea, dar degeaba. Ii spuneam sa se calmeze si sa inteleaga ca am luat acele pastile tocmai din grija de a nu ramane insarcinata la o asemenea varsta. Cu toate ca i-am spus ca eu am dorit sa iau acele pastile, fara nici un fel de constrangere, ea mi-a sunat prietenul si a inceput sa tipe la el spunandu-i ca m-a obligat aiurea sa iau acele pastile, ca puteam sa mor, si alte lucruri asemanatoare. Mi-a interzis sa mai am vreo legatura cu el.
Acest lucru s-a intamplat acum 3 saptamani. De 3 saptamani mi s-a luat telefonul si accesul la internet. Nu am voie sa merg altundeva decat la liceu si inapoi acasa. Daca vreau sa merg altundeva, trebuie sa fiu insotita de mama mea(tatal meu fiind plecat). Eu acum folosesc reteaua de internet a unei prietene-vecina binevoitoare care stie toata povestea.
Noi ne vedem dimineata, inainte de ore, cate 10 minute, o data sau de doua ori pe saptamana. Mai vorbim la telefon din când in când, cu ajutorul colegei mele de banca. Este foarte greu de suportat situatia, tinand cont ca ne vedeam de cel putin 3 ori pe saptamana si vorbeam zilnic la telefon cateva ore.
Mi-a propus sa ma mut la el imediat ce se intoarce din voiaj. Nu exista posibilitatea sa mai discut cu parintii mei pentru ca sunt de neinduplecat. Inca nu am implinit 18 ani si chiar as opta pentru varianta cu mutatul la el. Am posibilitatea de a-mi termina liceul, apoi de a face facultatea dorita. Am posibilitatea de a ramane langa persoana pe care o iubesc si de care am cea mai mare nevoie. Am posibilitatea de a fi stabila material, tinand cont ca in timpul liber, cat este el plecat, imi pot lua un job part-time pentru a ne completa venitul oricum substantial.
Am inteles ca pot da o declaratie la politie, cum ca plec, de buna-voie si nesilita de nimeni, de acasa. Sunt foarte sigura de aceasta decizie. Sunt destul de matura pentru a constientiza riscurile si grijile pe care le voi avea.
Stiind ca am peste 16 ani, el nu poate fi acuzat de seductie sau de intretinere de relatii sexuale cu un minor, atata timp cat eu am fost de acord.
Stiu ca daca parintii depun plangere, din oarece cauze pot ajunge intr-un centru de plasament. Stiu ca parintii pot veni sa ma ia oricând de acolo, dar exista vreun lucru care ii poate impiedica sa faca asta? Exista vreun mod, LEGAL, prin care eu, la varsta de 17 ani si putin, pot pleca de acasa fara repercursiuni?
Repet: Sunt constienta de ceea ce voi avea de "indurat" daca voi reusi sa plec de acasa.
Buna seara Diana. La virsta ta, este normal sa gindesti așa, sa crezi ca se termina viața daca nu ești cu persoana de care ești îndrăgostită pina peste cap, la acest moment. Ar trebui sa ii Înțelegi si pe părinții tai, care nu cred ca iti doresc râul. Ti-au dat voie sa te vezi in continuare cu el, deci nu au fost împotriva. Faptul ca te-au "pedepsit", așa crezi tu, ptr ca ai luat niște note mai mici, este pentru binele tau. Își doresc ce este mai bun ptr tine. Nu lua aceasta hotarare de a pleca de acasa, e prea dura, ptr toți. Trebuie sa gasesti o soluție de compromis. Sa nu crezi ca in doi ai ai aflat totul de la viața. Indiferent de ce fac părinții tai, nu sunt dușmanii tai. Trebuie sa ramii in relații bune cu ei ptr ca nu sti ce iti rezerva viitorul. Acum totul e roz. Chiar daca pari matura in vorbire, ești totuși un copil. Ai grije de tine, si pune in Balanța avantajele si dezavantajele unei astfel de decizie.
Am inteles ca pot da o declaratie la politie, cum ca plec, de buna-voie si nesilita de nimeni, de acasa.
Nu trebuie sa iti anunti plecarea la politie, ci daca parintii iti anunta disparitia si te cauta politia.
Ai putea apela pt consiliere la DGASPC, o sa iti cheme si parintii si puteti ajunge la un acord.
Apeleaza la DGASPC, te-ar putea ajuta sa intelegi ce se intampla, i-ar putea ajuta pe parintii tai sa inteleaga ce se intampla.
Mie nu-mi pare o situatie de plecat de acasa. Esti, intr-adevar sub o supraveghere stricta, dar, pe de alta parte, esti intr-un moment critic din punct de vedere profesional si mama ta incearca sa-ti limiteze riscurile unui esec. Putin cam drastic, dar e de inteles pentru ca nici tu nu ai discutat cu ea cand ai decis sa iei pastile sau sa iti incepi viata sexuala. Deci ai in momentul asta un mare minus la capitolul incredere din partea parintilor.
Daca tot ai planuri de viitor cu prietenul tau tine cont ca si parintii fac parte din viata cuplului, iar mai tarziu parintii tai si ai lui vor fi bunicii copiilor vostri - care pe langa faptul ca sunt foarte utili in viata nepotilor, mai sunt si foarte utili in viata voastra de proaspeti parinti.
Planurile de viitor nu se rezuma la ce facem anul asta sau anul viitor. Planurile de viitor au intinderi de 10-20-30 de ani.
Voi va vedeti 10 minute in fiecare zi - puteti incerca sa comunicati in scris (prin scrisori) in locul convorbirilor telefonice. Metode de a creste relatia voastra exista chiar daca nu mai iesiti de 2-3 ori pe saptamana si chiar daca nu mai aveti relatii sexuale o vreme. Si pana la urma, orice relatie de durata trebuie sa treaca prin niste incercari - poate ca asta este testul vostru pentru a vedea daca puteti trece impreuna peste orice ....
Ca mama care a trecut in tinerete prin ce treci tu acum iti spun cu mana pe inima ca restrictiile aplicate de mama ta le-as aplica si eu copiilor mei (am un baiat si o fata), cel putin pana reusesc sa inteleg ce vor si cum ii poate afecta.
Cat despre pilule, mama ta nu glumea cand s-a speriat ca le iei. La varsta ta ar fi mai sigur un prezervativ - sper ca medicul care ti le-a prescris ti-a explicat si ca nu sarcina este cel mai mare risc pe care ti-l asumi.
Inteleg ce vreti sa spuneti si stiu ca ar trebui sa ajungem la un consens cumva, dar nu prea mai e de discutat. Eu cu mama mea vorbesc strictul necesar si atat.
Ti-au dat voie sa te vezi in continuare cu el, deci nu au fost împotriva.
Nu am voie sa ma vad cu el absolut deloc. Ne vedem pe ascuns.
Si referitor la pedeapsa pentru notele mici... Sunt clasa a 11-a. Nu mai este la fel de usor ca in clasele 5-8. Asteapta mult prea mult de la mine. Nu pot lua numai note de 8, 9 si 10. Sunt la un liceu de prestigiu, asteptarile sunt mai mari de la profesori, materia foarte multa si grea, si imi este mai mult decat imposibil sa ma mentin numai in aceste note, la toate materiile.
Diana fată dragă (şi eu am o fată pe care o cheamă Diana :) ), ai primit sus nişte sfaturi foarte bune. Acum nu conştientizezi, mai târziu îţi vei da seama câtă dreptate au părinţii tăi ! Va veni vremea când tu însăţi vei trece prin aceeaşi situaţie, vei avea aceleaşi temeri şi aceeaşi atitudine faţă de copiii tăi; poate atunci îi vei înţelege pe părinţii tăi.
Ai o vârstă frumoasă, este vârsta primei iubiri, iubirea face parte din viaţă. Însă pe lângă asta, trebuie să pui bazele viitorului tău, să înveţi, să ai o meserie care să-ţi asigure independenţa.
Trebuie să înveţi pentru bac, nu vei reuşi dacă îţi iei şi serviciu part-time şi, după mine, este mai sănătos să fii întreţinută de părinţi decât de iubit.
Părinţii adevăraţi nu-şi abandonează niciodată copiii, părinţii sunt cei care fac totul pentru copiii lor, dezinteresaţi şi gata de orice sacrificii. Tu, Diana, ar trebui să-ţi găseşti confidenta în mama ta, ea e cea care te sfătuieşte din toată inima şi-ţi vrea numai binele; prietenele sunt de multe ori parşive, pe faţă te ajută, în spate te bârfesc...
Iar pastilele acelea sunt toxice, distrug ficatul şi dereglează sistemul hormonal, multe femei nu mai pot avea copii după ce au îngurgitat acele pastile sau dau naştere unor copii cu malformaţii.
Iniţiază o discuţie sinceră cu părinţii tăi şi alungă gândul plecării de acasă !!